Am tot ezitat sa scriu despre expozitie, pentru ca nu-mi place sa ma amestec in discutii incinse doar ca sa vorbesc. Dar cum acum tine de trecut imi dau si eu cu presupusul .Ca pe orice emigrant ma roade curiozitatea de a descoperi noi si noi fatete ale tarii lasate de izbeliste. Si cand ma cauta tara direct in
ograda-mi new-yorkeza in mod cert nu o pot ignora. Asa si cu expozitia numita "Freedom for lazy people" . Interesant titlul, interesant ca-i despre street art. Vulg insemna popular in latina si chiar daca adjectivul vulgar numa conotatii pozitive nu si-a adjudecat, cu cea initiala de priza la public a ramas.Anuntul suna cam asa pe site-ul lui The Romanian Cultural Institute
"Freedom for Lazy People!
Nuclear Fairy, IRLO, and Omar
While gentrification in New York and the politics of cleansing tend to erase legendary traces of graffiti that inspired artists all over the world, street art flourishes in Eastern European cities. Bucharest, Timisoara, Cluj, Arad are just some of the places where you can find works by Nuclear Fairy (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu), and Omar (Marwan Anbaki). Their art, combining lowbrow esthetics, figurative graffiti and an unusual approach to text, gives life to grim walls and starts a dialogue with the medium, be it a phone booth, a billboard or a cardboard box. The artists, all in their early 20s, work both individually and collectively as Zacuska Senzual.
RCINY invited these artists for ten days in New York to leave their mark on the walls of the Romanian Gallery, to meet their peers and engage in collaborations. The evening is co-hosted by Wooster Collective, one the most prominent street art projects on the web. The exhibition runs through August 15.
Asa ca zis si facut. Cu romanii si Romania ma astept mereu la putin spectacol. Daca trecem peste partea de cearta balcanica iscata de toate acestea, am descoperit o expozitie relativ plina de prejudecatile societatii romanesti actuale. Interesant luatul de puls insa si nelipsiti de talent, dar.... uneori ma-ntreb unde-ncap in tarisoara aceea mica atatea curente "anti".
Cateva poze in original luate de altii mai talentati.
Am mai descoperit ca am o problema de incredere in mine. Miristile pe care alearga nepastorala Miorita sunt din ce in ce mai departe de echilibrul pe care marea parte a emigrantilor incearca sa-l obtina. Romania are o diaspora enorma care tinteste catre o pozitie middle-class cu casuta in suburbii si povesti sa le zicem nemuritoare de spus copiilor. Din "situatia aiesta idilica" le lipseste insa teancul de fotografii de pe semineu si "istoria familiei" cu care sa se ajute in greaua munca de a explica unor adolescenti care-i "calea dreapta". Traditiile romanesti au iesit mult prea zguduite din ultimele decenii si oricum prin emigratie modeleler romanesti traditionale au fost deja puse la gunoi ... dar doar la cel reciclabil. Adica renuntam la o parte si vrem sa pastram o alta, taman aceea care cu greu se face inghitita de catre puberi: moderatia, o oarecare cumpatare si ideea ca lucrurile se obtin prin munca. Asa ca elucubratiile Institului Roman se potrivesc ca nuca-n perete cu asteptarile "de mandrie nationala" ale diasporei. Nu e prima oara. La Londra Saptamana Filmului Romanesc si castigatorul Palme d’Or -ul lui a facut valuri valurele negativiste. Raspunsul lui Puiu e bun de inramat: El nu face filme turistice. " Corect. Si dreptul lui. Si atunci se ridica intrebarea ... in folosul cui lucreaza ICR-ul? Al artistilor romani asa cum sunt ei recunoscuti si acreditati in .ro? Sau al legaturilor intre romani, al tinutului pe aproape dpdv cultural al celor plecati? Cat ne-am dori noi emigrantii o a doua varianta, cred ca banii platitorului de impozite roman se duc catre prima varianta si atunci noi putem sa luam pulsul societatii romanesti actuale si cam atat.
